⁣⁢Poți să ne povestești despre ultima ta expediție? Care au fost etapele acesteia?
Am plecat în Nepal, pentru a încerca să urc Kangchenjunga fără oxigen, dacă este posibil „dintr-o bucată”. A trebuit mai întâi să luăm un avion mic, apoi un 4x4 până la un sat mic. De acolo, am mers 7 zile pe jos până la tabăra de bază la 5500m. Apoi a urmat aclimatizarea (obișnuirea corpului cu altitudinea) timp de 3 săptămâni. Am încercat să atingem vârful pe 18 mai, din păcate unii s-au înșelat de traseu și am făcut cu toții cale întoarsă la 8200m. După câteva zile de gândire și așteptare a unei noi ferestre meteo, am decis să încercăm din nou. Ceilalți au plecat cu 2 zile înainte de mine și pe 25 mai i-am ajuns și i-am depășit înainte de a ajunge pe vârful Kangchenjunga 8586m.⁤⁣

L-am escaladat așa cum speram: fără oxigen, fără sherpa, în solo, într-un singur efort și sunt primul din lume care a cucerit acest vârf dintr-o singură mișcare.

⁣⁢Ce avea ea deosebit pentru tine?
După ce am urcat primul meu 8000m, Manaslu, am vrut imediat să plec pe Kangchenjunga, un vârf sacru și renumit pentru dificultatea sa tehnică, care mă fascinează de mult timp. Între timp, am plecat de 2 ori în expediții pe vârfuri de 8000m, dar vremea nu a fost din păcate bună la fiecare încercare de ascensiune.⁤⁣

⁣⁢Ce a fost cel mai dificil în întregul proiect?
Cel mai dificil a fost să trasez, aproape tot timpul, pentru că nu voiam să aștept în urma oamenilor sau a șerpașilor, mai ales în ziua ascensiunii.⁤⁣

⁣⁢Cum ți-ai defini practica alpinismului?
Aș defini-o ca fiind „veche”. Folosesc pur și simplu forța și motivația mea. Sunt destul de purist, așa că mă antrenez pentru a-mi realiza proiectele și le fac singur. Fără oxigen și fără sherpa (fără ajutor), ceea ce este foarte important pentru mine. Acest lucru se traduce și printr-un respect pentru ecologie: evit să folosesc mașina sau elicopterele în Nepal, de exemplu.⁤⁣

⁣⁢Poți să ne povestești de unde vine pasiunea ta pentru acest tip de alpinism?
Această pasiune vine de la părinții mei. De când eram mic m-au dus în munți, apoi în înalți munți, și încet-încet am găsit cu adevărat modul în care voiam să practic alpinismul. Adică rapid, ușor, în altitude, tehnic și, prin urmare, mai puțin expus pericolelor.⁤⁣

⁣⁢De unde ți-ai luat energia și motivația pentru a realiza această performanță extraordinară?
După ce am făcut o primă tentativă la 8200m, eram cu adevărat obosit și nu eram neapărat motivat să plec din nou. Voiam mai degrabă să mă întorc acasă. Vremea nu era rea, am putut să mă odihnesc 5 zile. După o analiză, am vrut să încercăm din nou ascensiunea, deoarece aclimatizarea era făcută, ceea ce ne-a motivat. Odată ce am plecat, totul se joacă în minte. ⁤⁣

⁣⁢Ai trăit o experiență tragică ce poate fi copleșitoare. Cum ai gestionat asta la finalul expediției tale?
Finalul expediției a fost într-adevăr destul de dificil pentru mine, deoarece după ce am atins vârful, am coborât, dar un prieten de-al meu a pierdut prea mult timp pentru a urca și a murit din cauza epuizării și a răului de altitudine.
Succesul ascensiunii nu a mai avut aceeași savoare… Cel mai rău a fost că nimeni nu a vrut să-l ajute. Voiam să merg singur, dar nu am putut face nimic, deoarece eram foarte obosit. Timp de 2 luni, am împărtășit totul cu Luis, deoarece aveam același mod de a gândi și aceleași valori… am fost ultimul care a avut contact telefonic cu el. Absența lui m-a afectat mult și mi-a amintit că suntem mici în fața muntelui…⁤⁣