Foto: Mathurin Vauthier

Alpinismul de înalt nivel nu se limitează la cucerirea munților. Este vorba despre descoperirea unor noi trasee, aventurarea pe fețe virgine și necunoscute și depășirea limitelor posibilului. Această formă supremă de explorare și cucerire este întruchipată de alpiniști precum Ambasadorul nostru Charles Dubouloz și camaradul său Symon Welfringer. Acești visători, aventurieri și cuceritori s-au lansat într-o expediție cu speranțe mari, gata să înfrunte provocările naturii și să-și realizeze cele mai îndrăznețe vise. Proiectul lor, inițial axat pe Gyachung Kang, a luat o turnură neașteptată spre fața vestică a muntelui Hungchi, o perete abruptă și estetică ce le-a captivat imaginația și a devenit noul obiectiv al aventurii lor.

Cum ați abordat această experiență? Încrezători, visători, temători?

Am abordat această experiență în mod "profesional", investind multă energie și pregătire înainte de expediția noastră în Nepal. Având experiența expedițiilor la altitudine mare, știam că există o șansă mică ca totul să decurgă conform planului. Și exact asta s-a întâmplat: nu am urcat pe muntele planificat inițial și am deschis o rută complet diferită, din cauza numeroaselor evenimente neprevăzute. Am avut încredere în capacitățile noastre fizice datorită întregii energii pe care am investit-o în proiect în prealabil. Și chiar dacă această expediție nu s-a desfășurat conform așteptărilor, rămâne o experiență foarte frumoasă.

Un angajament considerabil, o oboseală de nedescris. Crezi că suferința îndurată face victoria finală mai frumoasă? Ce te determină să te depășești mereu pentru a duce la bun sfârșit acest gen de aventură care poate părea nesăbuită pentru mulți?

Angajamentul pentru o expediție în Himalaya este considerabil, mai ales din cauza distanței și a condițiilor austere. A fost necesar să mergem șase zile pentru a ajunge la tabăra de bază, acest lung proces de deplasare consolidând astfel angajamentul nostru în expediție.

Energia investită în proiect este ceea ce face reușita frumoasă, nu suferința. Ne pregătisem enorm înainte de plecare, dar Simon s-a îmbolnăvit în timpul aclimatizării, ceea ce a dat complet peste cap proiectul. Cu toate acestea, am reușit să ne revenim și să ne folosim toate abilitățile pentru ascensiune. Cu cât investiția este mai mare, cu atât reușita este mai frumoasă.

Ceea ce mă determină mereu să mă depășesc este dorința de a performa în alpinism și de a da tot ce am mai bun.

⁣⁢În Grandes Jorasses, știai mai mult sau mai puțin traseul de urmat. Aici, te așteaptă necunoscutul cel mai total. Sunt competențele tale de alpinist cele care ți-au permis să ajungi la finalul acestui exploit?
Competențele și experiența noastră ne-au ajutat mult. Dacă cineva ar fi pus în această situație fără pregătire, ar avea dificultăți în a ieși din ea. Am mai escaladat fețe în Himalaya și în Alpi și ne confruntăm adesea cu necunoscutul, deoarece lucrurile rareori se întâmplă conform planului. În alpinism, ne adaptăm mult. Experiența noastră, simțul nostru montan și toate orele petrecute la munte ne-au permis să reușim această ascensiune.⁤⁣

⁣⁢O expediție cu atâta angajament, în doi, necesită o organizare reală. Cum vă organizați procesul decizional?⁤⁣

Luarea deciziilor, nu o organizăm cu adevărat. Cu Simon, ne cunoaștem foarte bine, ca prieteni și ca alpiniști. Știm, în general, cum va reacționa celălalt într-o anumită situație. Ne consultăm pur și simplu. De exemplu, în timpul coborârii, am fost într-un impas și am luat câteva minute pentru a ne evalua opțiunile. Opțiunile A și B păreau greu de realizat, dar am găsit o opțiune C pe care nu o luasem în considerare înainte. Discutând, am decis să încercăm această opțiune C, care era să coborâm pe fața estică, într-un necunoscut total.

Luăm deciziile împreună, fără ierarhie. Uneori, este mai ușor să decizi în doi decât în trei, deoarece decizia este mai rapidă și instinctivă. Să cunoști foarte bine persoana cu care urci facilitează enorm luarea deciziilor.

COD DE TIMP
00’’00 Apropiere de morene (blocuri glacier)
00’’20 Ultimul avanpost, plecare pe timp de noapte
00’’33 Escaladă răsărit de soare
00’’51 Vedere panoramică
02’’02 Răsărit primul bivuac, aniversare Charles
02’’15 Arête sommitale (pentru a ajunge în vârf)
02’’55 Sosire în vârf
03’’18 Coborâre furtună
03’’23 A doua escală furtună 
03’’57 Coborâre
04’’07 Sosire
05’’06 Secvență Emoții

Amploarea mediatică a ascensiunii tale depășește complet lumea alpinismului de câteva zile. Cum percepi acest lucru?

Când aventura noastră a început să depășească lumea alpinismului, eram încă în Nepal cu o conexiune Wi-Fi limitată, ceea ce ne-a ajutat să ne păstrăm calmul. Eram izolați în Namche Bazar sau în sate mici, ceea ce ne-a permis o tranziție lină. La întoarcerea în Franța, atenția mediatică a fost măsurată și pe o perioadă scurtă. Pentru Simon și mine, a fost plăcut să vedem ascensiunea noastră mediatizată. Chiar dacă nu este un motor în sine, este o recompensă frumoasă.