⁣⁢Aventura Islandei⁤⁣

În mijlocul Atlanticului de Nord, prinsă între Groenlanda și Norvegia, o mică insulă se detașează în mijlocul Oceanului. Printr-un nou Vuarnet Day, Romain Charrier revine asupra relației sale cu cea numită Țara de Gheață.

⁣⁢Foto și text: Romain Charrier⁤⁣

De patru ori în trei ani, unii vor spune că e mult, dar acesta este numărul de ori când am traversat Atlanticul pentru a ajunge acolo. Este totuși atât de puțin odată ce fascinația noastră pentru un loc ne cuprinde. Islanda a avut un efect foarte special asupra mea când am călătorit acolo pentru prima dată. Era în 2015, și de atunci am locuit, am lucrat și am explorat numeroase colțuri. O imensă plăcere. În iunie anul trecut, am ales să mă întorc acolo pentru un nou road trip, cu singura dorință de a călători și de a explora. Dorința simplă de a descoperi noi orizonturi, o cultură diferită, de a mă simți în armonie cu natura și cu peisajele sale incredibile.

Această aventură s-a desfășurat în funcție de ceea ce descopeream în fiecare zi pe drum. Highlands, nordul, sudul, estul, vestul. Am fost aproape peste tot. Puteam să petrec două minute sau trei zile, în funcție de ceea ce căutam și de locul unde mă îndreptam. O pasiune de nespus de explorat în ritmul timpului, uneori atât de blând și alteori mult prea efemer pentru a surprinde momentul. Acesta este motivul pentru care urmez acest drum și de ce am apreciat și am ascultat mereu sfaturile tatălui meu, el însuși un fotograf pasionat. El înțelege fotografia ca pe traducerea unui fragment de secundă pe care îl putem imortaliza printr-o simplă apăsare de buton.

Islanda, datorită frumuseții și diversității sale incredibile, m-a impresionat întotdeauna profund. Plajele cu nisip negru, stâncile cu forme uimitoare, marea, râurile care curg, ghețarii care trosnesc, munții la orizont. O insulă unde armonia pare perfectă și unde sălășluiește o natură animală splendidă și atât de fragilă. Acest raport puternic cu natura, cel care depășește uneori înțelegerea în funcție de lumini și imagini, defilează neîncetat în mintea mea.

Fiecare zi în Islanda este diferită. Vânturează (mult), plouă, bate grindina, e frumos, apare ceața, apoi dispare. O poreclesc chiar și „Windland” – țara vântului – atunci când mă lupt cu vântul pentru o fotografie. Vremea joacă un rol primordial, deoarece senzația de a traversa patru anotimpuri în câteva minute este cât se poate de reală pe această insulă. Aceste peisaje ne transportă și uneori ne simțim singuri și lipsiți de resurse, departe de orice prezență umană.

A fi pe o insulă în mijlocul oceanului reprezintă deja ceva deosebit. A parcurge sute de kilometri cu ochii orbiți de elementele din jur. A gusta dușul islandez în apropierea unei cascade imense. A fi atacat de păsări care își apără cuiburile; A petrece noaptea în mașină într-o parcare izolată și a aștepta răsăritul soarelui pentru a pleca din nou. A aștepta reflexia secolului. A ieși în larg în mijlocul fiordurilor. O cantitate nenumărabilă de experiențe de neuitat.

Atât de mare și puternică, natura este o forță de neîmblânzit care mă surprinde constant. Ea își revendică întotdeauna drepturile, indiferent ce se întâmplă, iar descoperirea ei prin explorare este pasiunea mea.

De multe ori îmi este greu să explic ceea ce simt într-un anumit moment. De aceea am ales să fotografiez ceea ce mă înconjoară. Acesta este, în viziunea mea, mijlocul ideal pentru a comunica, a transmite sau a împărtăși viziunea mea asupra lucrurilor.