⁣⁢Charles Dubouloz - Bucla XXL a masivului Écrins⁤⁣

Colegul nostru, alpinistul francez Charles Dubouloz, a încheiat marți o buclă de 13 zile în masivul Écrins, cu aproximativ zece ascensiuni în program. L-am întrebat despre originea și realizarea acestui exploit.

Cum se pregătește un astfel de proiect, cu atâtea ascensiuni? Aveai vreo teamă?

⁣⁢Ideea mea a fost să merg în acest masiv și să descopăr cât mai mult posibil. Cunoștințele mele despre teren erau foarte limitate, așa că am petrecut mult timp studiind topografiile și hărțile. Am recuperat cărți prețioase (Labandes) de la biblioteca ENSA (Școala Națională de Schi și Alpinism) care m-au ajutat mult. De asemenea, am apelat la colegi ghizi din zonă care cunosc bine locurile. După multe ore de pregătire, am avut o idee precisă despre proiectul meu.
În timpul acestei faze, aveam mai ales necunoscute, în special legate de anumite legături între fețe. Teama apare inevitabil în zilele premergătoare plecării, ca înainte de orice obiectiv.
Fizic, mi-am orientat și practica către mai multă anduranță și mai puțină cățărare, pentru a putea susține zilele uneori lungi.⁤⁣

⁣⁢Cum arăta o zi obișnuită pentru tine în timpul acestei bucle?⁤⁣

O trezire în mijlocul nopții, urmată de o apropiere nocturnă. În general, cățărarea începe la răsăritul soarelui și durează o bună parte din zi. Apoi o coborâre și o legătură până la următorul refugiu... Câteva ore de somn înainte de a o lua de la capăt a doua zi.

Ce găsim în rucsacul tău pentru o expediție de 13 zile, chiar înainte de plecare?

⁣⁢Minimul vital... dar este deja prea mult! Rucsacul este considerabil: aproximativ 10 kg.
O coardă, niște friends, ham, colțari, un piolet, încălțări de cățărare, ceva pentru a te acoperi corespunzător, puțină mâncare, 1l de apă...
Totuși, trebuie precizat că pentru acest gen de proiect, fiecare gram contează și totul este cântărit înainte de plecare. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării!⁤⁣

Care a fost cea mai frumoasă amintire din timpul expediției? Și care a fost cea mai mare spaimă a ta?

⁣⁢Cel mai frumos moment a fost poate vârful Olan, în ziua a 10-a... vedeam toți munții pe care tocmai îi cucerisem. Traseul pe care l-am ales părea logic de sus. Un moment de fericire împărtășit cu Joseph, partenerul meu de coardă de atunci.
Nu am avut mari sperieturi, ci mai degrabă pasaje mai neplăcute. În special pe anumiți ghețari foarte fisurați unde trebuie să te strecori pentru a evita gropile, sau căderile de pietre pe fața nordică a Olanului. O atmosferă deosebită.⁤⁣

Ai realizat prima parte solo, care era starea ta de spirit în acele zile? Și apoi, când te-au alăturat tovarășii tăi?

⁣⁢Îmi place să mă deplasez singur pe munte. Totul este amplificat, de la luarea deciziilor la momentele de îndoială sau de fericire. Dar angajamentul, mai ales pe acest teren (crevase și stânci instabile), este foarte important. Prin urmare, trebuie să reușești să păstrezi o marjă de manevră, chiar dacă uneori totul nu mai depinde decât de mine, ci și de noroc. Sunt conștient de asta, de aceea încerc să nu abuzez.
Când Joseph mi s-a alăturat, a fost o bucurie. Presiunea a scăzut clar cu un nivel, de acum pot conta și pe un partener de coardă solid pentru ascensiuni... asta schimbă mult! Apoi Antoine mi s-a alăturat pentru ultimele 2 etape, era proaspăt și în formă maximă. Am putut continua să "forțăm mașina" pentru a încheia bucla cât mai repede posibil.⁤⁣

Ce te-a făcut să menții acest ritm ridicat pe parcursul acestor 13 zile?

⁣⁢Fără îndoială antrenamentul... cel din ultimele luni, dar și toate orele petrecute afară alergând, cățărându-mă, bivouacând etc... încă din copilărie.
Și apoi, cu siguranță, o mare motivație în acest proiect. Dorința de a descoperi toți acești munți frumoși!⁤⁣

După o astfel de aventură și o performanță excepțională, ce ai planificat pentru lunile următoare?

Imediat, puțină odihnă și apoi pregătirea unei expediții în Nepal la toamnă. Este peste doar o lună, deci vine repede...