ADRIAN BALLINGER MAKALU

⁣⁢Luni, 9 mai, Adrian Ballinger (@adrianballinger), Fellow Vuarnet, a efectuat prima coborâre pe schiuri de pe vârful Makalu (8463m), al cincilea cel mai înalt munte din lume. Ballinger și partenerii săi de ascensiune, Dorji Sonam Sherpa și Pasang Sona Sherpa, au atins vârful la ora 9 dimineața, în condiții de ceață albă.
Echipa a fost prima care a atins vârful Makalu anul acesta.⁤⁣

⁣⁢Pentru mai multe fotografii: @griffin_mims @alpenglowexpeditions⁤⁣

Este o realizare enormă, o realizare pentru care ai muncit ani de zile. Ce te-a inspirat/condus spre Makalu?

Makalu este al cincilea cel mai înalt munte din lume și se află la câțiva kilometri de Muntele Everest. Este cunoscut mai ales pentru diferențele sale față de alte munți. Este o bestie! Nu este doar înalt, ci și foarte intimidant, cu pereți foarte abrupți și multă stâncă (în loc de zăpadă). De-a lungul zecilor mele de ani de expediții pe alți munți din Nepal (inclusiv 13 ani pe Muntele Everest), am fost mereu inspirat și intimidat de aspectul abrupt și tehnic al Makalu. Această natură abruptă și tehnică este, de asemenea, cauza celui de-al doilea apel al Makalu pentru mine. A fost unul dintre cele două singure vârfuri de 8000 de metri (cei 14 cei mai înalți munți din lume au peste 8000 de metri) care nu cunoscuse încă o coborâre pe schiuri.

Cum te simți când reușești să-ți atingi obiectivul?

Haha, e grozav! Un amestec de ușurare și satisfacție. Ușurare că am terminat și că nimic nu a mers prost. Satisfacția de a fi atins un obiectiv care a necesitat ani de încercări, planificare și un an de antrenament. Toate acestea au fost răsplătite printr-o aventură nebună!

⁣⁢Cum te-ai pregătit pentru această expediție?⁤⁣

⁣⁢În primul rând, m-am pregătit acumulând, pe parcurs, experiență în două domenii: schiul pe pante și escaladarea vârfurilor de 8000 de metri. Dar mai specific pentru această expediție: după doi ani dedicați escaladei, am petrecut anul trecut reconstituindu-mi baza aerobă, esențială pentru escaladă și schi la mare altitudine. Apoi am petrecut iarna concentrându-mă pe schiul pe pante.
Locuiesc în Lake Tahoe și îmi împart iarna între aici și Alpii din Elveția. Am încercat să-mi concentrez sezonul nu pe schiul pe zăpadă pudră, ci pe linii tehnice, abrupte și ferme. Știam că acest tip de schi va fi cel mai apropiat de ceea ce aș putea găsi pe Makalu.⁤⁣

Ce a mers bine de data aceasta?

În primul rând, echipa mea de alpiniști a fost incredibilă. Deși eu am fost singurul schior pe munte și mi-am făcut coborârea singur, toată escalada mea a fost efectuată cu echipa Alpenglow Expeditions, care a inclus 5 Sherpași, 4 ecuadorieni și un alt american, toți alpiniști super talentați cu multă experiență pe vârfurile de 8000 de metri. Am fixat corzi pe munte și am fost prima echipă în 3 ani care a atins vârful Makalu. Ne-am distrat de minune. Această echipă mi-a permis să mă concentrez pe schi și să mă simt mai confortabil să-mi asum riscuri pe munte.

⁣⁢Celălalt lucru care a mers bine a fost vremea și starea zăpezii.
În 2012 și 2015, nu am reușit să schiez Makalu din cauza riscului ridicat de avalanșe. Anul acesta, lipsa zăpezii, deși periculoasă în felul ei, mi-a permis să controlez mai bine riscul comparativ cu riscul aleatoriu al avalanșelor. Anul acesta, riscul era să cad pe pante prea abrupte. A depins de mine, la fiecare viraj, să atenuez acest risc schiind corect. Acest lucru a făcut experiența generală mai sigură.⁤⁣

⁣⁢Care a fost momentul tău preferat?⁤⁣

Făcând ultimele viraje spre tabăra 2, unde mă așteptau majoritatea colegilor mei alpiniști. Chiar dacă mai aveam câțiva kilometri de schiat, deja schiasem majoritatea pasajelor periculoase și experimentasem muntele jos de mai multe ori în timpul aclimatizării, așa că știam că pot face asta din nou. M-am simțit atât de bine să fiu cu echipa cu care am muncit atât de mult pentru asta și să pot schia pe un teren pe care îl cunoșteam și în care aveam încredere. În plus, soarele apunea și era magnific :).

Cel mai mare provocare a ta și cum ai depășit-o?

Gestionarea riscului. Nu sunt sigură că am depășit-o bine. Pur și simplu am luat lucrurile pe rând și am ales, literalmente la fiecare cotitură, dacă mă aflam în marja mea de siguranță. Cred că am fost umilă în privința capacităților mele, că am mers încet (schiatul a 2,5 km verticali mi-a luat aproape 11 ore, după o ascensiune de 7 ore spre vârf din tabăra 3) și că am folosit toată experiența mea de pe marile munți pentru a coborî în siguranță.

Ce echipament te-a însoțit în această ascensiune?

• ⁣⁢Ochelari de schi largi - claritate, câmp vizual extins și ușurință în schimbarea lentilelor magnetice⁤⁣
• ⁣⁢ICE 1931 180° Large - acoperire mare, protecții laterale opționale, lentilă de înaltă calitate și potrivire perfectă pe fața mea, senzație de lejeritate.⁤⁣
• ⁣⁢ICE 1930 180° Medium - acoperire mare, protecții laterale opționale, lentile superbe, potrivire perfectă pe fața mea, senzație de lejeritate⁤⁣
• ⁣⁢Legend 03 - perfecte pentru viața în tabăra de bază și călătorii⁤⁣