⁣⁢Fred și Benjamin - UTMG⁤⁣

În câteva cuvinte, ne poți povesti în ce a constat expediția voastră?

Fred: Când te uiți la harta masivului Mont-Blanc, observi că există o buclă logică în jurul mării de gheață.

Benjamin: Proiectul nostru a fost să facem turul mării de gheață pe toți vârfurile sale, plecând din Chamonix și revenind tot prin Chamonix, fără a folosi instalațiile de transport pe cablu, ceea ce înseamnă 55 km pe care i-am parcurs în 10 zile.

Cum se pregătește o expediție cu atâtea ascensiuni? Și cum ți-a venit inițial ideea acestei bucle?

Fred: Era ceva ce aveam în minte de ceva vreme. După Covid, am decis să fac o expediție acasă, mai degrabă decât în străinătate. Pentru a pregăti toate aceste suișuri și coborâșuri, a trebuit să compilăm, să analizăm și să încercăm să vedem marile dificultăți pe care le vom întâmpina, bazându-ne pe hărțile existente ale traseului.

Benjamin: Scopul a fost și reducerea amprentei noastre de carbon asupra activităților. Am vrut să demonstrăm că este posibil să trăiești o aventură de anvergură himalaiană chiar în curtea noastră. Și apoi, în ceea ce privește pregătirea fizică, am abordat-o cam la nimereală. Avem un background de nivel înalt, dar totuși implică multă tehnică, multă experiență, puțin talent și enormă șansă.

Angajament, intensitate și perseverență. În ce fel au fost aceste 3 calități cheia parcursului vostru?

Fred: Angajament, pentru că am fost tot timpul lăsați pe cont propriu. Intensitatea proiectului a constat în a putea dura pe termen lung. În ceea ce privește perseverența, am avut zece zile grele, așa că trebuie să știi cum să-ți păstrezi motivația încă din prima zi.

Benjamin: Angajament, pentru că în Alpi suntem obișnuiți cu expediții de maxim 3 sau 4 zile. Intensitate, pentru că sunt 7h până la 14h de efort pe zi, în medie. Și în timpul liber, ne filmam pentru documentar, deci nu se termina niciodată. În ceea ce privește perseverența, am întâlnit zone cu stâncă foarte proastă, deci un risc mare de a rupe o priză și de a cădea.

Ce ți-au adus ochelarii Vuarnet în timpul ascensiunii tale?

⁣⁢Fred: Sunt extrem de fericit să port ochelari Vuarnet, deoarece am ochii extrem de sensibili și doar lentilele minerale îi pot proteja suficient. Am plecat cu ICE 1811 cu lentile de categorie 4 (lentilele Eclipse).
Ca o anecdotă, Benjamin nu știa că brațele ochelarilor săi ICE erau reglabile pentru o vreme...
Îmi spunea: „Îmi cad ochelarii, îmi cad ochelarii, îmi cad ochelarii!”
I-am zis: „Dar încearcă să îndoi brațele!”
El mi-a zis: „De ce se îndoaie?”
(Râsete)
I-am zis: „Păi, uite” și le-am îndoit în sens invers...
Deci, după câteva zile de proiect, a reușit în sfârșit să-și pună ochelarii corect pe nas (râs). Ne-a amuzat mult.⁤⁣

⁣⁢Benjamin: Din partea mea, ochelarii Vuarnet mi-au oferit o protecție excelentă, este prima dată când am lentile de o calitate atât de înaltă... Acum 2 luni, când am primit ochelarii, i-am probat în grădina mea și mi-am zis că văd în sfârșit în HD, în timp ce în realitate, văd în 1080 (Râsete).
Am fost în locuri foarte prăfuite. Dacă am fi avut lentile din plastic, le-am fi zgâriat la ștergere.⁤⁣

Care a fost primul tău gând când ai atins ultimul vârf și care a fost cea mai mare teamă înainte de realizarea proiectului?

Fred: Când am atins ultimul vârf, s-a produs un sentiment imediat de ușurare fizică și mentală. Tocmai realizasem ceea ce pregătisem timp de doi ani. Cea mai mare teamă a mea a fost legată de vreme. Am prins un interval bun, am coborât înainte ca muntele să devină prea uscat și periculos.

Benjamin: Ajunși la ultimul vârf, primul nostru gând a fost că trebuie să coborâm la Chamonix cu genunchii și picioarele foarte dureroase. De fapt, ne doream doar să ajungem acasă, atât de intens a fost efortul fizic și mental. Una dintre cele mai mari temeri ale mele a fost calitatea stâncii. 9 zile în condițiile noastre, fără o singură accidentare, pentru mine este un miracol.

În termeni de logistică, ce găsim în rucsacul tău pentru o expediție de o asemenea anvergură?

Fred: O mulțime de provizii, un cort, un sac de dormit foarte mic, straturi suplimentare, o geacă sintetică, mănuși groase, un arzător și batoane de cereale, o coardă de 50 m și o trusă medicală foarte mică. Am ales să nu fim complet autonomi înainte de tur, așa că am depozitat mâncare pe traseu în avans, împreună cu echipa de filmare.

Benjamin: Evident, mai multe perechi de ochelari Vuarnet, pentru că să-ți pierzi ochelarii la acea altitudine înseamnă o oftalmie în mai puțin de jumătate de zi. Am ales modelul ICE 1811 Large cu protecțiile laterale.